Curățenia sezonieră

Mda, este o treabă destul de anevoioasă pentru femei să facă puțin curățenie prin hainele vechi. Să le arunce pe acelea pe care nu le mai poartă.

Chiar dacă nu le purtăm, ne dau totodată un sentiment de nervozitate, dar și de confort când le vedem acolo în dulap și ne „împiedicăm” de ele de fiecare dată când căutăm outfitul potrivit. Curățenia vestimentară se face destul de rar, tocmai pentru că ne place să vedem dulapul plin cu haine, chiar dacă jumătate nu ne mai încap, sau (într-un caz mult mai fericit) ne încap prea bine și mai și rămâne loc pentru încă jumătate de persoană.

Însă timpul nu ne iartă și anii trec și iau cu ei linia taliei pe care o aveam fără să ne strofocăm să facem ceva în mod special. Ceea ce este groaznic. Nu ar trebui oare să ne păstrăm într-o formă care să nu ne permită să aruncăm hăinuțele preferate, chiar dacă au trecut de 10 ani vechime și sute de spălări.

Trebuie să avem grijă de corpul nostru, doarece este singurul care este cu noi permanent. Absolut în fiecare moment al vieții noastre. Prin el obținem tot ce dorim, oricât de urât ar suna asta pentru unele urechi. Degeaba avem suflet bun dacă sănătatea este precară și mai degrabă petrecem timp în sala de așteptare a doctorului decât cu prietenii care au nevoie de noi.

Când eram la începutul facultății am avut niște blugi trei sferturi superbi. La modă atunci, îmi veneau excelent și mă făceau să mă simt sexy pentru că îmi puneau fundul frumos în evidență. A trecut o perioadă în care m-am ignorat. Iar când am ajuns să fac curățenia sezonieră (sezonieră = la câțiva ani distanță față de data anterioară) pur și simplu nu m-a lăsat inima să îi arunc. Nu am putut. I-am pus alături de un maieu bestial într-un colț în dulap. Colțul numit „a nu se arunca în speranța că o să îmi mai vină o dată”.

Cred că toate femeile au asemenea colțuri în dulapurile lor… nu?

De ceva timp am altă grijă de corpul meu decât aveam înainte. O grijă conștientă, care să mă ducă spre sănătatea pe care mi-o doresc. La un moment dat, într-un moment de disperare cumplită în care nu găseam nimic cu care să mă îmbrac și să mă satisfacă și trebuie să ies din casă urgent… atunci i-am scos la lumină. Erau la fel de frumoși cum mi-i aminteam. Și i-am luat pe mine, sperând să nu se rupă. Nu pot descrie sentimentul de surpriză și entuziasm când am văzut că nu îmi mai erau strâmți. Ci din contră, puteam să îi trag pe mine cu ușurință fără să mai deschid nasturele sau fermoarul…

M-a bucurat enorm. Înseamnă că sunt pe drumul cel bun.

Putem să avem grijă de noi, doamnelor. Să nu ne mai plângem ca avem celulită și să refuzăm mai des un grătar de porc din care curge grasimea. Să nu mai găsim scuze că „cine ne place, ne place așa cum suntem”. Este adevărat, dar noi ne placem așa cum suntem? De ce ne roade invidia când vedem alte femei care sunt fit și zicem că au fițe, în loc să vedem și să apreciem efortul pe care îl pun să își păstreze corpul ferm și în formă? Pentru că este un efort. Toată lumea este ocupată. Are treabă și probleme. Este doar vorba de priorități. Toți am avea disponibilă jumătate de oră pe zi pentru noi în care să facem niște exerciții acasă pe covor, care ne vor face să ne simțim mai bine.

De ce aruncăm atât de ușor cu timpul spre problemele altora, în loc să investim în noi? Noi nu suntem importante?

Gândiți-vă la asta data viitoare când rochia preferată nu vă mai încape. Gândiți-vă de ce nu vă iubiți mai mult pe voi. Gândiți-vă de ce nu iubiți corpul care vă permite să faceți fel de fel de chestii, dar aveți ipocrizia să cereți partenerului să aibă abdomenul pătrățele și brațele bine definite.

Așa cum nouă ne place să vedem bărbați bine făcuți care au grijă de ei și al căror tricou nu rivalizează cu un cearceaf dublu de pat matrimonial, așa și domnilor le place să vadă femei care au grijă de ele, femei fit – și aici nu mă refer la mușchi definiți prea tare.

Tuturor ne place fermitatea corpului. În copilărie era ceva luat de-a gata. În adolescență ne-am cam bătut joc de corpul nostru, doar ca să nu ne ascultăm părinții, că eram rebeli și noi știam mai bine. În timpul anilor 20 nu ne-a păsat, pentru că oricum orice băietan ne putea lua pentru o tură de sex. Dar acum? Ce scuză mai găsim? Suntem femei înainte de toate, nu copii alintați. Trebuie să primim ce merităm, nu să ne resemnăm cu ce primim.

Pentru mine a fi fit = a fi sănătos, cu un corp ferm și puternic. Și da, conceptul diferă de la persoană la persoană, asta este clar. Fiecare face ce vrea cu corpul lui, dar ar fi frumos să nu mai fim ipocrite când vedem femei care chiar au grijă de ele. Să fim atente la ce vor să arate, pentru că așa înțeleg ele „a fi fit” și poate atunci vom descoperi și noi cum ne putem iubi mai mult, iar curățenia sezonieră se va face când hainele se rup, nu când rămân mici.