Respectul părinților

Vrem respectul părinților, dar noi le oferim respect? E o reclamă la TV cu un copil care zice că așa cum îi crești, așa îi ai.

Respectul părinților se câștigă. Părinți, respectul copiilor se câștigă. Nu trebuie să luați de-a gata faptul că voi i-ați făcut. E ușor să faci un copil. E mai dificil să îl crești și să îl crești frumos. Sunt atâtea cazuri în care copii nu vor să fie ca părinții lor, să nu le calce pe urme celor care ar trebui să fie pe locul I pe scara modelelor în viață.

Cred că respectul copiilor se poate câștiga explicându-le cum se iau deciziile, considerentele care trebuie analizate și să fim alături de ei atunci când au nevoie de noi. Copii sunt o extensie a părinților. Prin cum vorbesc, cum se comportă, arată ce au învățat acasă înainte de a arăta ce au învățat la școală sau prin vecini. Principiile de viață ale părinților se vor oglindi în principiile copiilor, până când aceștia vor crește și vor putea analiza și decide ce este important pentru ei și cum vor să își trăiască viața. Iar apoi ei vor deveni părinți la rândul lor și vor insufla perspectiva lor asupra copiiilor lor și tot așa, cercul se menține.

Ca și copil nu mi-am dat seama niciodată dacă și cât mi-am rănit părinții și i-am supărat. Cred că nici un copil nu își dă seama, pentru că lumea este atât de mare și de plină de lucruri de experimentat că nu-ți arde să te gândești la cei care îți oferă confort și libertate. Vrei mai mult, mai mult, ami mult și atât. Aștepți ca ei să îți ofere, fără să te gândești cât de multe sacrificii trebuie să facă pentru a îți oferi acele lucruri pe care le ceri atât de insistent.

Toți părinții, am observat, ar vrea să le ofere copiiilor lor ceea ce ei nu au avut. Dar oare e bine? Nu cumva au impresia că pot să trăiască din nou prin perspectiva copiiilor lor? Să își retrăiască viața, făcând alegerile pe care acum le consideră corecte? Au făcut o ființă nouă și acum o pot modela cum vor ei. Nimic mai greșit, din punctul meu de vedere. Da, ei ne modelează și ce primim în copilărie ne urmărește mult timp, dacă nu chiar toată viața.

Copiii sunt o extensie a părinților, dar nu sunt părinții înșiși. Sunt firi diferite, chiar dacă au trăsături moștenite din neam. Fiecare copil este unic. Nu va lua aceleași decizii pe care le-ar fi luat părinții lui. Pentru că sunt alte circumstanțele, altele deciziile, altele persoanele care pot influența situația. Cred că altă posibilitate de a câștiga respectul copiiilor este de a le spune părerea, dar a nu le impune decizia. Să-i lăsăm să facă greșelile lor. Să îi lăsăm să trăiască, nu să îi protejăm prea mult, dar să fim acolo lângă ei și să îi ajutăm dacă și când vor avea nevoie de noi. (Aici clar nu intră în discuție băgatul degetelor în priză sau alte asemenea primejdii…)

Cred că putem câștiga respectul părinților prin luarea în considerare a părerilor pe care ei le au, chiar dacă nu vom face ca ei, le datorăm atâta respect: să le ascultăm perspectiva. Pentru că ei au mult mai multă experiență de viață decât noi. Pentru că ne aparțin nouă. Pentru că suntem ai lor. Suntem o familie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.