Diferențe

Câteodată mă lovește diferența de mentalitate dintre mine, care am 30 de ani, și cei mai tineri decât mine. Mai degrabă mă regăsesc ca preferințe în modul de gândire și comportamentul oamenilor care au peste 30 de ani și câteodată chiar și peste 40 de ani.

De unde a venit gândul ăsta atât de coerent acum, dar pe care de mult timp încerc să îl pun în cuvinte? De la filmul Ghostbusters varianta 2016. Mă gândeam ca filmele comerciale nu mai sunt pur și simplu filme ușoare, cu scenariu și deznodământ previzibil. Sunt filme care bucură doar o anumită parte din audiență. Cea tânără. Cea ahtiată după anumite lucruri (poate violență și sex?). Cea care datorită bombardării cu informatții la o vârstă prea fragedă, nu mai poate avea discernământ între ce este amuzant și ce este penibil. Și din păcate, asta se promovează. Așa creștem și educăm generațiile următoare.

Sunt prea puține filme/cărți/reclame care promovează frumusețea relațiilor dintre oameni.

Tocmai am terminat o carte de citit care se numește „Regulile seducției” scrisă de două tipe care spun că fiecare femeie vrea să fie căsătorită. Să aibă un bărbat care să o iubească și să o protejeze. Dar cel mai interesant este care sunt acele reguli… Prima este că trebui să fii o făptură altfel decât celelalte. Ce înseamnă asta? Că o femeie nu fuge după bărbați. Că îi lasă pe ei să o caute. Că nu sare în patul lor de la prima întâlnire. Că nu le cere raportul în fiecare zi. Că nu îi f*** la melodie cu chestii minore. Că e puternică și sigură pe sine. Și dacă nu e, gândește și se poartă astfel până când îi vine natural să fie. De ce? Pentru că o astfel de femeie va atrage un bărbat asemenea ei, care o va iubi, o va respecta, nu o va bate, va avea grijă de ea și o va cere în căsătorie.

Acum, lăsăm puțin la o parte faza cu căsătoria, că nu o hârtie te ține alături de partener. De aia s-a și inventat divorțul. Să mai ai o hârtie care o anulează pe prima.

Practic, tipele ăstea zic că dacă ai un partener, nu ești legată de ombilic de el. Tu vrei să faci ceva, iar el nu? Foarte bine, fă acel ceva și singură. Dacă el nu era, făceai lucrul ăla, nu? Cu ce te împiedică faptul că e și el în peisaj? Și el are aceleași drepturi ca și tine: să facă ce vrea, când vrea, cu cine vrea. Dacă te porți normal, nu se va duce cu altele. Dacă se duce, îi spui pa și gata. Următorul. Dar important este să fii o făptură altfel decât celelalte.

Nu e interesant cum această carte practic arată cum ar trebui să educăm fetele? Să fie puternice, să nu alerge după bărbați, să aibă grijă de ele, să se iubească, să nu îi lase pe bărbați să le ia de-a gata, să facă gimnastică (sau fitness, ca să luăm un termen mai actual), să mănânce corect și să aibă un program social care depinde doar de ele, nu de cei din jur.

Nu ați observat diferențe între voi și adolescenți? Par să devin o babă, dar mă frapează diferențele dintre generații. Oare noi ar trebui să schimbăm puțin perspectiva? Să gândim altfel și să încercăm alte lucruri ca să avem alte rezultate? Sau ei ar trebui ghidați spre alte drumuri?