Loialitate

Mi-am dat seama de curând că ce caut eu într-un bărbat nu este doar dragoste. Cumva, dragostea este pe locul 2. Ci caut loialitate. Sau să spun fidelitate? Dar nu în sensul în care să stea lângă mine și să uite să își trăiască viața așa cum simte, nu în sensul să nu mai vorbească deloc cu alte femei sau să nu mai facă ce îi place pentru că nu îi împărtășesc hobby-ul. Ci în sensul că orice aș face, cu oricine aș merge, oriunde m-aș duce, dacă el nu poate sau nu vrea să vină, să mă pot întoarce la el fără să primesc reproșuri ci să mă simt dorită ca femeie și ca om.

Să am o susținere permanentă. Să fie mereu în colțul meu. Să aibă grijă de mine.

Cum mi-a zis cineva foarte drag, bărbații caută întâi de toate o parteneră. Cu care să poată să răzbească prin orice. Pe care să se poată baza.

Mi-am dat seama de asta când am văzut în Peaky Blinders cum Tommy îi cere lui Grace să îi fie parteneră, să îl ajute cu tot în viață, fără să știe că ea deja îl trădase. Mi s-a părut atât de reală această scenă. Poate asta vor toți bărbații, deși unii nu cred că sunt conștienți de asta… Vor o parteneră care să ofere loialitatea pe care doar un bărbat în adevăratul sens al cuvântului este în stare să o ofere.

Ce vor femeile? Sincer acum, cine poate spune?… Eu știu doar că vreau acea loialitate pură și curată. Să simt că sunt dorită ca femeie, ca om, ca parteneră, ca mamă a copiilor lui. Fără răutăți. Fără reproșuri.