Made in Romania

Când eram mai mică (și mai tânără, dacă tot veni vorba) mă tot tentau produsele din alte țări. Ce de lucruri frumoase ! Nu se prea găseau (sau nu se găseau deloc) la noi și bineînțeles că erau mai scumpe, deci clar erau mult mai bune decât ce era pe piața românească.

În ultimul timp însă am început să simt nevoia să îmi dau banii economiei românești. Să iau o bluză făcută în România, o ghetuță la fel, o roșie de a noastră, cu gust, că de… cele de import nu au nici un Dumnezeu și sunt și modificate genetic pe deasupra.

Am simțit nevoia să mânânc mâncare făcută aici, din bogățiile gliei noastre. Să am lucruri făcute la noi.

Și dau fuguța să îmi iau o fustă Made in Romania. 200 RON. Șoc. Altă marcă, preț mai mare: 399 RON. Și mai mare șocul. O fustă de import din Polonia? 129 RON.

Adică să ne înțelegem: manopera, transportul din Polonia (!!!), materialul și adaosul pe produs a unei fuste făcute în Polonia dau un total care este mult sub manopera, transportul Târgu Neamț – Brașov, materialul și adaosul pus pentru o fustă făcută în România. Cum este posibil?

Exemplul 2: bluză de bărbați Made in Romania 170 RON redusă, vezi Doamne!, de la 220 RON. Același gen de bluză, dar produsă în Bangladesh care aproape a făcut ocolul lumii ca să ajungă pe raftul magazinului local, 50 RON. Indiferent cât de prost plătiți sunt oamenii ăia, nu vi se pare totuși că diferența este mult prea mare?

Cum să fim așa negustori? Cum putem să fim atât de lacomi? În loc să ne dorim afaceri pe termen lung, să avem răbdare și să investim în ce facem, noi vrem câștig imediat și apoi „pa!”.

Mi se pare iresponsabil.