Flip flops vs. Louboutins

You cannot act like flip flops and expect to be treated like Louboutins.

Am găsit citatul de mai sus pe internet. Nu știu cine l-a spus, dar faptul că îmi plac pantofii Louboutin la disperare, m-a făcut să memorez fraza.

O prietenă mi-a spus că ar prefera flip flops oricând, dar sunt convinsă că ea s-a gândit la încălțăminte, pe când pentru mine citatul înseamnă mult mai mult.

Cred că multe femei ar trebui să aibă mai mult grijă de cum se prezintă lumii (nu mă refer deloc la îmbrăcăminte), ci la faptul că faptele trebuie să se potrivească cu vorbele.

De exemplu, după căsătorie foarte multe femei întră într-o perioadă de delăsare de sine. Nu se mai îngrijesc. Nu se mai aranjează. De ce? Pentru că și-au făcut damblaua. Cel puțin așa zice domnul acesta. Au avut în plan să aibă bani, soț, copii, casă, mașină și apoi gata. Când au reușit să le obțină pe toate, nu mai contează cum arată sau cum se prezintă lumii. Nu mai sunt… doamne.

Chiar zicea Chris Rock într-un stand-up că femeile nu pot să dea înapoi în stilul de viață. Au primit ceva bun, vor continua să își dorească acel ceva, ba chiar mai mult, mai mult, mai mult… Și uită ce e important: banii cumpără experiențe în viața noastră, dar nu cumpără sentimente. Sentimentele se câștigă. Respectul se câștigă. Timpul în așternut se câștigă.

Iar noi, ca femei, asta vrem. Vrem să fim iubite, să fim apreciate, să fim alintate ș.a.m.d. Dar cum ne mai permitem să cerem asta când noi nu mai oferim acel ceva emoțional care să declanșeze reacțiile de mai sus, de iubire sau apreciere?

Cum putem să cerem ceva fără să oferim ceva la schimb? Nu e ca și cum ne-am transformat în flip flops, dar avem pretenția că suntem Louboutin?