Mărul special

Sunt momente când trebuie să merg la cumpărături ca tot omul și ajung la fructe; la mere mai precis. Iar acolo printre toate exemplarele frumoase si perfect rotunde, dau peste un „amărât” de măr care este ușor lovit. Vizibil ușor lovit. Și îl iau.

Da, da! Îl cumpăr. Dau bani pe ceva care nu e perfect! Vă vine să credeți?

Și am două tipuri de gânduri, dar absolut de fiecare dată. Primul este că eu din toți oamenii de pe lumea asta am observat acel măr, care probabil suferă că nu îl vrea nimeni. Că îi recunosc defectul, însă tot îl vreau pe el. Da! Chiar pe el, cu defectul lui cu tot.

Iar al doilea este despre persoana de la casă, care o să creadă ca sunt proastă că nu am văzut că am luat un măr bușit și probabil mă bagă în acea categorie de oameni „speciali”.

Nu știu sigur în ce ordine vin aceste gânduri, dar mereu vin. Și cred că acel măr se simte foarte bine că este ales în mod special chiar dacă este lovit.

Nu aleg mereu mere lovite, doar când mă lovește nebunia, bineînțeles. Ca fiecare om care are niște mici probleme la mansardă.

Și nu mă bucur când ajung acasă și găsesc mere lovite pe care nu le-am ales eu intenționat. Însă atunci când l-am ales eu în mod special și ajung să îl folosesc, îl decojesc așa… mai cu milă. Pentru că a suferit mult până să fie ales.

Acum când pun totul în cuvinte, mi se pare ciudat să am astfel de gânduri, dar câteodată simt nevoia de mai multă compasiune. Chiar dacă este doar față de un simplu măr.