Cumperi melodii sau DVD-uri cu filme în era în care poți să iei cam tot gratis de pe internet? Nu? De ce? O melodie un shop-ul de pe telefon costă cam 2 lei. Și e a ta. Doar a ta! Așa cum erau pe vremuri casetele pe care le ascultam până se tocea banda.
Dar cărți? Nu mă refer la e-books pe care poți să le găsești pe torente sau site-uri de cărți gratis, ci la cărțile din hârtie. Ai lua pur și simplu cărți dintr-o librărie și ai ieși cu ele, fără să le plătești? Nu? De ce? Pentru că nu e acceptabil din punct de vedere social? Pentru că e posibil să te vadă o altă persoană și nu poți să te ascunzi în spatele unui I.P.?
Mergi la cinema la un film nou din care știi doar intriga arătată în trailer, dar nu ai cumpăra un DVD cu filmul preferat pe care l-ai văzut deja de peste 20 de ori? De ce? Poate filmul de la cinema este o catastrofă, dar ai dat bani buni ca să-l vezi în avanpremieră. Îi consideri bani aruncați pe geam, dar totuși nu i-ai da pe filmul preferat. De ce?
Dai bani pe lucrurile care te fac fericit? Pe lucrurile care îți dau o senzație de bine și speranță?
Eu dau. Nu mereu, pentru că nu îmi permit. Dar când sunt reduceri de exemplu, dau iama în DVD-uri sau în CD-uri. Pentru că ei, cei care le-au creat, merită asta. Îmi oferă mai mult decât pot să le ofer eu. Eu le dau… 9,99 lei, ei îmi oferă anumite emoții și trăiri. Iar emoțiile date de filme, cărți, melodii, spectacole ș.a.m.d. formează amintiri, iar amintirile sunt prețioase.
Everything has been written before. 