Relații

Fericire

Sunt multe tipuri de fericire pe lumea asta: fericireacă ai ce mânca, fericirea că au copiii tăi tot ce își doresc, fericirea că partenerul/-a de lângă tine este ce tot ce ai visat și dorit, fericirea că tatăl tău nu a venit iar beat acasă, fericirea că ai primit exact cadoul pe care ți-l doreai de ziua ta și așa mai departe. Putem să continuăm ore întregi.

Fericirea este scopul nostru suprem, nu? Asta ne dorim cu toții. Să fim fericiți. Nu cred că vrea cineva să aibă o existență mizerabilă.

Dar oare cum facem să fim fericiți? E o decizie proprie bazată pe toți factorii care ne înconjoară sau e pur și simplu o emoție care apare brusc?

5556423675_57b7f1680e_z

Mi-am pus întrebarea asta după o discuție cu o prietenă care a început de curând o relație nouă. Bărbatul care este acum lângă ea nu îi vine ca o mănușă. Poate ca o mănușă de portar de hochei: prea mare și incomodă la început cu care te chinui puțin să te obișnuiești.

Tipul de acum nu e la fel ca tipul dinainte. Nu sunt din aceeași ligă, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Era trasă în sus înainte, într-un fel cu forța. Acum îl trage ea în sus pe partener, dar mai finuț, pentru că e pățită.

Dar e dispusă să încerce. Să încerce să „învețe să fie fericită”. M-a șocat această formulare pentru simplul motiv pentru că pentru mine înseamnă pur și simplu „m-am resemnat”.

Cred că am avut cu toate acea relație unică (cele fericite, că tot vorbeam de fericire, încă o au) în care partenerul te-a influențat ireversibil. Ți-a zdruncinat lumea. Te-a schimbat complet.

Pentru cele care acea relație este la timpul trecut, oare nu cumva aplică metoda și stilul lui pe partenerii noi? El gândea așa, mi-am schimbat gândirea pentru că simt că e mai ok și mai logică ce mi-a zis el, iar filtrate gândurile lui au devenit ale mele. Le-am asimilat. Iar acum le voi transmite mai departe.

Cred că toți facem asta într-o măsură mai mare sau mai mică. Dar doar unii o facem conștient. Dar oare e bine ca partenerul să se schimbe așa ușor când îi zicem ceva? Nu e mai provocator să aibă ideile lui și să și le susțină?

Parcă asta condimentează o relație. Nu doar punctele comune, ci și cele care se bat cap în cap. Iar de aici se face un mix extraordinar, o salată de emoții dacă vreți, de unde apare fericirea, iar în acest moment fericirea este luxul zilelor noastre.

Un gând despre „Fericire

  1. Fericirea e subiectiva.
    Cred ca din toate experientele ce le traiesti sau ce sunt traite in jurul tau poti afla ce e sau nu e fericire pt tine.
    Din nefericire insa cea care esti acum e alta decat cine ai fost acum 5 ani si cu siguranta alta decat vei fi in 5 ani. Conceptul de fericire devine astfel fluid, iar de multe ori ai sa constati ca nu stiai ca o anumita situatie e “fericirea” pana cand nu te gasesti scufundata in ea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s