Proverbe și zicători

Oare nu cumva putem să înțelegem mai bine firea umană prin proverbe și zicători din popor? Sunt multe care se regăsesc în folclorul mai multor popoare; care au același sens, dar formulări diferite.

Ia să vedem puțin ce putem învăța din bătrâni :-)

A avea ac de cojocul cuiva. – Uf, ce răzbunători putem fi!

Aceași Mărie cu altă pălărie. – asta ar fi reinventarea roții, nu?

A fi prins cu cioara vopsită. – asta îmi aduce aminte de o scenă din Actorul și Sălbaticii (pe la minutul 8:50), o scenă interpretată genial!

A pune carul înaintea boilor. – oh, da. Se poate? Cum să facem lucrurile bine din prima?!

Bine faci, bine găsești. – La fapte bune înainte!

Buturuga mică răstoarnă carul mare. – Nimeni și nimic nu trebuie subestimat

Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă. – Nimănui nu îi place autoritatea sau teroarea, nu? Oamenii lucrează și se dezvoltă cel mai bine când sunt lăsați să se exprime cum sunt ei, nu când sunt constrânși și terorizați

Câte bordeie, atâtea obiceie. – Cât de diferiți suntem unul de celălalt

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. – uite că bătrânii ne învață și considerația față de cei din jur… How about that?!

Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt. – o variantă poate fi și ce ziceam mai devreme de prietenii pe care nu te poți baza…

După război mulți viteji se arată. – Tipic uman, nu?

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. – nu ar trebui să avem așteptări de la nimic și de la nimeni. Nu?

Și câte nu mai sunt! Și astea doar la noi… Deci? Ce să facem? Învățăm din trecut sau ajungem să „inventăm” noi aceleași proverbe prin experiență proprie?