Social

Despre ticuri și imitări

Fiecare are câte un tic. Sau mai multe. Unii au cu grămada.

Știți cum ne gândim că „are el/ea vorba asta” și o tot repetați pentru că vă amuză, vă place, vă încântă, vă regăsiți în ea?

Dar de „succesurile” Elenei Băsescu vă aduceți aminte? (nu am nimic cu ea, mi-e pur și simplu egal, dar a fost primul exemplu care mi-a venit în minte 🙂 ) A fost amuzant la început, dar mai apoi lumea a tot folosit acest cuvânt până când cei mai influențabili (copii și adolescenți), care au mai chiulit de la orele de Limba și literatura română, l-au preluat și îl folosesc, neștiind că este greșit.

Și uite așa se schimbă limba română.

V-ați gândit vreodată câte gesturi sau ticuri verbale sunt originale, ale voastre? În general, pot să identific ce iau de la alții, iar uneori (foarte rar) și ce au luat alții de la mine. Unele gesturi sau ticuri verbale le preiau conștient, dar altele nu.

Mai de curând mi-am bătut capul să îmi dau seama de unde am luat un anume cuvânt pe care îl foloseam inconștient. Mi se atrăsese atenția asupra lui și de atunci nu am putut să nu mă tot gândesc de ce îl folosesc. Am reușit (cred) până la urmă să îi dau de cap, deși nu sunt 100% convinsă de originea lui.

Se spune că imitarea este cea mai sinceră formă de admirație. Așa o fi. Mă gândesc că preluăm acel tic sau acea vorbă pentru că îl/o considerăm ca fiind destul de important/ă de adăugat valorii pe care o avem noi, ca oameni.

Poate e o formă de evoluție… Maimuțele desfăceau banane când noi nici nu știam că ne place banana. Ei, zic și eu. 🙂

7745742112_5408dee05b_z
Între timp noi am trecut la nivelul superior pe când amărâtele ălea de maimuțe habar nu au cât de bună e banana cu frișcă, înghețată și sos de ciocolată! Ce știu ele…

Acum serios totuși. Dacă toți fac același lucru într-o comunitate și vine unul din afară cu ceva nou, lumea îl va studia, apoi în secret imita, iar mai apoi va adapta ce au imitat. Nu? Și atunci se creează diversitatea. Apare o schimbare. Iar schimbările sunt mereu interesante. Nu neapărat bune, nu neapărat rele. Interesante.

Mai apare câte o persoană publică (mi se pare un termen total nepotrivit, dar asta este o discuție pentru altă dată) pe care toată lumea o blamează pentru că imită pe nu-știu-care? O fi cumva posibil să fie în procesul de adaptare?

Unele sunt făcute și intenționat. Caz concret: vă duceți aminte când Shakira avea părul de un roșcat turbat și cânta în spaniolă? Exact. Răspunsul este nu. Nimeni în afară de fanii ei din America de Sud nu își aduce aminte. De ce? Pentru că nu era blondă și nu vorbea engleză. Mai apoi s-a făcut blondă, a învățat engleză și a scos câteva melodii comerciale până să lovească piața cu ceva mai greu.

Îmi aduc aminte că pe atunci și Britney Spears era pe val. Și Christina Aguilera. Și mai erau și altele. Și apăruse și Shakira de undeva. Toate erau blonde și cântau. Le diferenția vocea și numele. Melodiile transmiteau cam aceleași lucruri.

Dar acum? O mai puteți confunda pe Shakira cu vreuna dintre blondele de pe piață? Mă îndoiesc.

Revenind. Știți de unde ați luat anumite ticuri sau vorbe? Vă plac? Le păstrați? Le adaptați personalității? Renunțați la ele?

Și cea mai importantă întrebare: ce ați preluat de la alții adaugă valoare personalității voastre? Că dacă nu, ce rost mai are să le întrețineți?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.