Social

Cu trenul

Într-o lume plină de oameni fără bani, dar cu mașini bengoase, eu mai merg și cu trenul. Nu des, ce-i drept, dar nici foarte rar.

Ce mă frapează întotdeauna este cât de prost întreținute și gestionate sunt gările românești.

Pe oriunde am călătorit, prin alte țări, când mergeai pe culoarul de sub șine să ajungi la linia de la care trebuia să pleci, erau afișate multe reclame la tot felul de spectacole, produse sau servicii.

La noi? Pereții sunt goi și gri. E prost iluminat și e murdar.

Asta cu murdarul chiar nu pot să o înțeleg.

Ne plângem că e murdar în tren, că e murdar în gară, dar noi suntem cei care nu ținem curat!

Un exemplu din călătoriile mele cu trenul (nu știu sigur dacă am mai scris despre el, dar sincer nu am răbdare să căut acum): dimineața, ora 5:02, trenul pleacă din gară.

Îmi zic să stau trează până vine conductorul să îi dau biletul la ștampilat apoi somnic de voie, că fiind vorba de un tren personal, dura destul de mult călătoria.

Am bagaj și m-am înfipt într-unul dintre acele locuri cu scaune față în față ca să am loc să respir.

Pe scaunele de peste culoar, două fete tinere, cred că până în 25 de ani. Își pun picioarele pe scaunele din fața lor cu adidași cu tot în timp ce tot trăncănesc; sunt destul de nemulțumite că scaunele sunt murdare (talk about irony…) și că nu e atât de curat încât să se poată mânca de pe jos, că de, fiind un tren, e destul de uzitat.

Trece jumătate de oră și pică amândouă de somn. Destul de dificil să dormi în tren. Prin urmare tot încearcă fel de fel poziții, toate implicând punându-și adidașii pe scaun. Deja nu mai conta ca scaunele erau murdare ce conta era somnicul de frumusețe!

Până la urmă amândouă au găsit poziția perfectă: s-au lungit pe ambele scaune. Stăteau acum lungite cu părul lor lung și flăfuit pe scaunele „murdare”; pe scaunele pe care le-au murdarit și ele când și-au tot șters adidașii de tapiseria textilă a scaunului.

Nu le-am zis nimic, dacă sunteți curioși. În principal pentru că nu cred că trebuie să educ eu pe nimeni. Părinții lor ar fi trebuit să le educe.

Soluția mea pentru situațiile când vreau să îmi pun picioarele pe scaun este una foarte comodă de altfel: adidașii jos! 😃

E chiar drăguț din partea mea să le arăt șosetelor mele cum arată un tren, nu? Ca să nu fie curioase! E lucru știut că șosetele curioase se desperechează la spălat.

Din punctul meu de vedere ne batem joc de ce avem noi, dar când plecăm pe afară avem o grijă excesivă să nu facem murdarie și să păstrăm curațenia. La fel e și când mergem la mare.

Oare de ce nu pot românii să înțeleagă că și la noi în țară ar fi curat dacă am păstra curațenia cum facem când plecâm în străinătate?! Trebuie doar să ne schimbam perspectiva: în loc să acuzăm, propun să punem umărul și să facem o schimbare; să schimbăm macazul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.