Influențe

Scriam de mâncarea din zilele de azi, care s-ar putea să nu fie chiar atât de naturală pe cât vrem noi să fie.

Partea bună în toată chestia asta este că ne conservăm destul de bine. Speranța de viață a crescut destul de mult, iar noi de acum la 30+ de ani suntem foarte bătrâni comparativ cu oamenii din trecut care de abia treceau de 25.

Gândiți-vă, de exemplu, că Tutankhamon avea 9 sau 10 ani când a ajuns pe tronul Egiptului. Vă dați seama? Să fii condus de un copil? A, dar nu uitați că avea sfătuitori puternici la vârsta aia. Probabil că a fost și manipulat de ei din umbră. Iar el la rândul lui a condus un regat. Un copil cu toane (că doar toți copii au toane! Fiecare dintre noi avem toane).

Dar ce părere aveți de faptul că unui papă i s-a părut că statuile arată prea… „sexy” și ca să nu o ia credincioșii pe alte cărări, le-a tăiat statuilor penisurile sau le-a acoperit în așa fel încât dacă dădeai jos frunza de smochin, aceasta cădea cu penis cu tot?

Uneori puterea este oferită unor persoane care schimbă lumea complet. Mintea mi-a fugit la Hitler acum, dar să nu intrăm în astfel de polemici.

Știți care e de fapt impasul? Copiii nu știu încotro să își îndrepte atenția și energia. Și ce fac? Urmează lucrul cu care sunt bombardați cel mai des.

E greu de rezistat, nu? E greu de rezistat televiziunii cu filmele și emisiunile ei, radioului cu muzica lui și colegilor care te pot ridica în slăvi sau târâ prin noroi doar printr-o remarcă.

Am văzut destul de târziu seria Liceenii. Pe la 30 de ani (sau 29?). Le-am văzut în ordine, unul după altul. Nu ca maraton; la câteva zile distanță. Se vede diferența dintre cele făcute în comunism și cele făcute în democrație. Și mi s-a părut foarte trist. Ca subiect, nu m-a dat pe spate.

În filmul Liceenii se vede clar respectul pe care elevii trebuiau să îl aibă. Regulile pe care trebuiau să le urmeze, faptul că aveau grijă de lucrurile din jur, iar dacă erau ușor obraznici mereu era câte cineva care să le atragă atenția.

În fimul Liceenii Rock & Roll (primul făcut în democrație), elevii au tecut la sex, săreau cu picioarele pe băncile din parc și erau mai impertinenți, mai lipsiți de respect. Aveau… libertate.

Aceste filme au influențat generații.

Ca idee, știți că în filmele japoneze nu se arată niciodată că se aruncă ceva pe stradă? Că vandalismul este condamnat? Că personajele principale iau gunoiul pe care îl fac (o doză de suc pe plajă, resturi de ambalaje după ce mănâncă în parc ș.a.m.d.) și îl aruncă la gunoi? Ei și-au dat seama că ceea ce arată populației influențează și determină un anumit comportament.

Nu pot să zic nimic de comunism pentru că nu am trăit decât foarte puțin (și nu conștient) acele vremuri, dar uitându-mă la filme mai vechi, se vede altă cultură. Eram altfel ca popor.

Acum unde am ajuns? Suntem undeva mai bine? Atunci de ce apar astfel de melodii pe piață? Nu cumva pentru că pe parcursul obținerii libertății, ne-am pierdut pe noi?

Cred că trebuie să ne aducem aminte cum să fim oameni cu cei din jur, să fim mai atenți la ce ne înconjoară și să avem puterea să decidem cine și ce ne influențează.