Cum iubim

Cum iubiți? Din toată inima? Reticent? Pasional? …Monetar? Altruist? Gelos?

Credeți că sunteți în stare de o dragoste mai mare decât alții? (Ca și mine de altfel… Nimeni nu e în stare să iubească așa cum o fac eu. Glumesc, bineînțeles!)

Iubiți cu o dragoste identică indiferent de partener?

Fiecare este unică, nu? Pentru că evoluăm și creștem, nu iubim la fel de-a lungul vieții. Nu cu aceeași dezinvoltură. Nu cu aceeași creativitate. Nu cu aceeași curățenie. Nu cu aceeași inimă. Și clar nu cu aceeași dragoste.

Dragostea e diferită. Nu ne iubim partenerul așa cum ne iubim copilul. Și clar nu ne iubim câinele așa cum ne iubim părinții, de exemplu.

Vedeți voi, eu cred că dragostea trebuie întreținută. Cum? Cu… atenție. Nu mă refer neapărat la atenții materiale, deși în anumite cazuri sunt ok.

Atunci când acorzi atenție persoanei de lângă, ajungi să îi observi tabieturile, comportamentul, dacă ce spune e ceea ce face, ajungi să îi observi dragostea față de tine și abia atunci o poți aprecia.

Era vorba aia pe net, cum că de fapt nu iubim persoana ci iubim sentimentul pe care îl avem când suntem lângă persoana respectivă.

Așa o fi oare?

Dar dacă dragostea e în straturi? Ca ceapa. Sau ca o matryoshka? Și cu cât ne maturizăm ajungem la mijloc, în centrul nostru, la o dragoste pură și fără așteptări?

Un lucru pare să fie clar. Ne e frică să o pierdem. Nu neapărat să pierdem omul de lângă noi. Ne e frică să pierdem dragostea față de partener. De parcă fără ea nu am mai putea trăi.

După cum ziceam, sunt atâtea tipuri de dragoste! De ce ne tot ancorăm într-unul singur și creăm fel de fel de superstiții, născute din nimicuri, după care să se ia tinerii.

Ca de exemplu să închizi un lacăt pe un pod din Paris și să arunci cheia în Sena.

De parcă lacătul ăla poate să înlocuiască respectul și toate celelalte lucruri pe care partenerul le merită și care ar face lucrurile să meargă bine în continuare.

Sunt prea multe lucruri după care ne ghidăm, dar care au apărut din gura lumii.

Dragostea poate fi generoasă în sentimente, sexual sau material, nu? Dar „dragostea adevărată” ce e? E oare acel sentiment pe care îl încerci atunci când vezi că persoana iubită e fericită, dar poate nu lângă tine?

Voi cum iubiți?