Deadpool – Recenzie | Movie Review

Acest articol s-ar putea să conțină spoilere!

Am văzut de curând Deadpool 2. Pentru că am auzit că este amuzant.

Văzusem de curând și primul Deadpool. Pentru că am auzit că este amuzant.

Are remarci glumețe și observații directe. Da, Deadpool este… diferit în comparație cu alți supereroi. Ceea ce dă un aer de prospețime și de nou.

Ce nu mi-a plăcut, și asta este pur și simplu ceva foarte personal, este că a fost destul de grafic din punct de vedere al contorsionării corpului sau loviturilor încasate. Parcă pe mine mă durea să văd cum era lățit pe acolo, cu spatele rupt, de exemplu.

Știu, știu sunt alte filme și mai grafice. Am mai văzut și din ălea.

Dunkirk, de exemplu, l-am văzut în cinema și a fost superb. Însă pe tot parcursul scenelor când săreau în aer mâini și ce se mai întâmpla pe acolo, nu m-am uitat la ecran. Penibil, știu. Dar nu suport să văd. Dacă citesc, în schimb, nu am nici o problemă.

Ei bine, Deadpool a fost un film comercial, cu supereroi. Au introdus și vreo 2-3 X-Men și asta a fost neașteptat.

Ce mi-a plăcut foarte mult, și probabil că multora le-a plăcut, a fost scena când el a reușit să treacă de bariera care îl despărțea de Vanessa. De ce? Păi a adus în atenția tuturor o melodie unplugged a celor de la A-Ha, și anume Take on me. Nu doar că s-a potrivit foarte bine scenei, dar mi s-a părut infinit mai bună decât varianta aia pe care o știam de la t.v. de când eram mică.

Dacă e de văzut? Da, de ce nu? E destul de amuzant.

Ca notă, i-am dat un 7. Pe IMDB are 7.9, dar sunt sigură că datorită melodiei ăleia :-)

n.b. Imaginea posterului este preluată de aici.