Anul ăsta am ajuns la Racoș. Este un sat pe drumul dinspre Brașov și Sighișoara. După pădurea Bogății, la intrare în Rupea, se face la dreapta un drum comunal (asfaltat și surprinzător de bun) care ține 10km și dă în Racoș.
Am mers acolo pentru a vedea Coloanele de Bazalt și Lacul de Smarald. Ajungând în Racoș, am văzut și un indicator cu „Spre vulcanul stins”. Ce vulcan dom’le? Nu știam că e și vulcan p-aci.
Datorită sensurilor unice de prin sat (are și el două străzi, una cu dus, alta cu întors), am nimerit în fața unei fortificații, care din stradă părea că se ține foarte bine: Castelul Sükösd-Bethlen.
Datorită faptului că în timpul comunismului, s-a avut foarte bine grijă de el, acum e de neutilizat înăuntru, deși impozant din afară.
O doamnă care ședea pe un pietroi la poartă ne-a zis că „niște americani au început să îl repare, dar s-au oprit”. Păcat.
Panoul cu informații a oferit mult prea puține detalii despre castel, iar Wikipedia dă și mai puține. Dar e frumos.
Mi-ar plăcea să se bage bani buni în turism. Am avea un succes răsunător, la ce țară avem.
După ce am plecat de la Castel, am ajuns la lac. Arăta superb! Și era mai mare decât credeam. Are o culoare spectaculoasă. Nu degeaba i se zice Lacul de Smarald.
Era și destul de multă lume venită; iar ceea ce m-a bucurat a fost că erau și destul de mulți copii.
Din păcate, datorită căldurii (cred că erau lejer 36-37°C), nu am mai ajuns la vulcan și nici la Coloanele de Bazalt. Rămâne pentru altă dată.
Dar, ca impresie, e de vizitat! Peisajul este superb.
Pentru cei mai comozi, se poate ajunge cu mașina până aproape de poteca spre lac și (cred, cum nu am fost, nu pot să zic sigur) până aproape de coloane.
Cred că ar trebui să ne vizităm și țara, nu doar să plecăm „pe afară”.
Everything has been written before. 