Socializare 101

Mai țineți minte oracolele pe care le aveam când eram mici? Cu fel de fel de întrebări, unele mai stupide decât altele, unele atât de banale că ți-era și silă să mai răspunzi? Răsfoiai înainte doar ca să găsești o întrebare pe care nu o mai întâlnisei în alte oracole…

Cred că erau versiunea 1.0 a rețelelor de socializare, dar cumva pe fast-forward. Aveai caietul ăla pe care îl tot împărțeai în stânga și în dreapta și te supărai când cei intervievați îți răspundeau la mișto sau în dorul lelii. Dar la final aveai informații, pe care le considerai adevărate până la proba contrarie, despre toți cei care te interesau.

Oracolul nu se dădea niciodată prima data băiatului pe care îl plăceai, nu! Era un mare „No, no!” Dar era motivul principal pentru care se făceau. Să afli informații despre el. Sau despre posibilele rivale. Da, era cam pe ocolite, dar aveai o speranță.

Ce fain ar fi să putem să facem asta și acum, nu credeți?

Uneori se mai merge pe ocolite și acum când suntem „mari”, dar este la alt nivel acum. O întrebi pe prietena comună (sau prietenul comun) despre el (sincer nu cred că bărbații întreabă de ea, chiar dacă au prieteni comuni) sau absorbi ca un burete orice informație care ar avea cea mai mică tangență cu el.

Ah, ce am crescut, dar tot copii am rămas la unele lucruri. Nu credeți?