Prietenii de mici se știu

Acest articol stă de vreo 2 luni la ciorne pentru că nu găseam cuvintele să îl scriu. În minte am un amalgam de idei, de sentimente, de emoții despre acest subiect. Unele puternice, altele de abia definite.

Dar să lăsăm asta la o parte pentru moment.

Sunt fel de fel de prietenii pe care le legăm de-a lungul timpului cu diverse persoane. Eu le-am categorisit după logica mea desăvârșită (no, uite un cuvânt extraordinar de bun pentru un Fazan de Cursă Lungă. Nu știi ce e ăla? Vezi P.S.-ul :-) ).

Primii pe listă sunt prietenii vechi. Nu neapărat și apropiați. Îi știi de când lumea și pământul, sau mă rog… de la o vârstă relativ fragedă. Relația voastră se definește prin vechimea ei, nu neapărat prin calitatea ei.

Apoi sunt „prietenii” care mereu te caută când au nevoie de ceva. Sau chiar tu ești unul dintre acel tip de oameni: cauți pe cineva când ai nevoie de ceva informații sau de vreun favor. Nu neapărat cu rea intenție, însă pur și simplu nu se leagă altceva între voi. Iar relația voastră merge din inerție și merge chiar bine. Vă convine amândurora (în cazul în care unuia nu îi convine, mai devreme sau mai târziu, acest tip de prietenie ajunge să fie o amintire).

Mai sunt prietenii de suflet: cei cărora poți să le spui chestii; orice fel de chestii. Genul de lucruri care pe alții i-ar deranja atât de tare încât i-ar face să fie ca un arici (ceea ce înseamnă țepi la vedere și pupat din mers).

Mai sunt cei care te tot caută, dar simți că nu ești pe aceeași lungime de undă cu ei. Nu vor nimic în mod special de la tine. Să petreceți timpul împreună le e de ajuns. Încerci să îi eviți, dar cumva tot ajung la tine și nu prea poți să le zici să se ducă-ncolo pentru că ai prea mult bun simț.

Mai sunt acei oameni care îți zic că te consideră prieten cu ei, iar tu nu înțelegi de ce pentru că nu le-ai zis nimic personal despre tine, iar subiectele împărtășite sunt pur și simplu banale (banalitate de tipul „îmi place să beau cafea și nu ciocolată caldă”).

Pe lista mea, mai e o categorie unde sunt prieteniile trecute. Amintirile unor prietenii, amintiri, sau poate mai bine zis prietenii, care ne definesc caracterul. Prietenii cu oameni de la care am învățat câte ceva. Iar acel ceva este mereu o lecție foarte bună. Modalitatea prin care am învățat este ce le deosebește între ele: prietenii de care ne e dor sau prietenii de care nu vrem să mai avem parte vreodată.

De ce se termină prieteniile? Uneori din cauza morții (nu sunt macabră, dar mi s-a întâmplat și sincer îmi e atât de dor de prietenia aceea…), alteori din cauza egoului, iar alte ori viața pur și simplu te ia de lângă acea persoană după ce ți-ai învățat lecția.

Revenind la categoriile de prietenii. Poate ele ar trebui să fie: prieteni, colegi, cunoștințe, amici, alții, ș.a.m.d.. Numele este însă mai puțin important. Cu toții avem astfel de categorii, chiar dacă nu le-am denumit într-un anume fel.

Colectivele în care intri determină dezamăgirile de care ai parte, iar după mai multe situații neplăcute, instinctiv nu mai ai încredere în oameni. Conștient sau inconștient, ajungi să testezi oamenii care aparent vor mai mult decât un salut din partea ta.

Sincer, cred că nu prea mai ai cum să îți mai faci prieteni de suflet după o anumită vârstă. Sunt atât de rare cazurile când dai peste cineva care să îți devină foarte apropiat… Și singurul motiv este că oamenii nu mai sunt dispuși să îi înțeleagă pe cei din jur. Nu mai sunt dispuși să ofere… prietenie. Pur și simplu sunt doar pentru ei.

Însă dacă ajungi să dai peste cineva atât de matur încât să își lase egoul deoparte și să fie dispus să te cunoască sub toate aparențele și, mai mult decât atât, să scoată ce e mai bun din tine, prețuiește acea persoană și oferă-i o prietenie sinceră și adevărată. O prietenie de care vrei să ai parte.

Vă invit să ascultați o melodie superbă de care tocmai mi-am adus aminte și care îmi aduce aminte de o prietenie care s-a terminat.

 

P.S. Fazanul de Cursă Lungă este atunci când nu cauți să îl închizi pe celălalt, ci cauți cuvinte mai rar folosite în conversațiile de zi cu zi. Spre exemplu „impozantă”, „galanterie”, „gentil” ș.a.