Sinceritatea copiilor

Copii sunt simpli în esența lor. De ce zic asta? Pentru că nu au jocuri de culise, nu le e frică de nimic, nu se nasc cu programe în minte și nu conștientizează ce e aia manipulare.

Însă putem să observăm cât de repede se adaptează mediului în care trăiesc. De câte ori nu am auzit părinți spunând că “face așa doar ca să atragă atenția”.

Simplul fapt că noi ne comportăm într-un anume fel cu ei, îi face să își schimbe atitudinea și să facă lucruri care le aduc ce doresc: atenție sau lapte sau mai știu eu ce. Manipulare în forma cea mai rudimentară, facută pe față și acceptată de cei din jur.

Noi, oamenii mari, am dus manipularea celor din jur la un alt nivel: tot ce facem, facem cumva pe ascuns deoarece altfel nu am putea obține ceea ce ne dorim.

Este straniu cum ne schimbăm, uneori chiar fără să ne dăm seama.

Înainte ca părinții să reușească să îi corecteze complet, copiii vor spune orice gândesc în public. Foarte sincer, foarte direct, fără menajamente, fără să se gândească la faptul că ce spun rănește.

Noi, ca adulți știm că “nu e frumos” să facem asta, că în general nu este ok să fim atât de direcți, deoarece este foarte probabil să nu primim mai încolo ceea ce ne dorim.

Însă am observat că ne trece această teamă și cu vârsta redevenim sinceri și direcți. Și asta se întâmplă mai ales când simțim că nu mai avem nimic de pierdut și că suntem emoțional, și eventual și financiar, independenți de cei din jur.

Interesant, nu? :-)