Tabieturi

Am avut o semi-discuție de zilele trecute pe care am avut-o cu o colegă de serviciu. Totul pornise de la relații în care există o diferență mare de vârstă între parteneri.

Și mi-a zis că a citit pe undeva că relațiile cele mai potrivite sunt cele în care ea are pe la 50 de ani, iar el pe la 20 ani. Că el e energic, iar ea știe ce vrea.

Dar… Chiar așa să fie? Mi se pare că a e destul de trist dacă trebuie să ajungi la 50 de ani ca să știi ce vrei.

Exact cum zicea un prieten, dacă femeia știe ce vrea și ce îi place din punct de vedere sexual, în majoritatea cazurilor va fi respinsă de partener. De ce? Pentru că sigur e o curvă.

Pentru un bărbat e ok, deoarece el trebuie să știe. Însă sunt mulți care se blochează în tabieturi, obișnuințe sau lucruri care le creează un anumit confort; tabieturi la care nu sunt dispuși să renunțe în favoarea partenerei. În sensul în care ar trebui să fie atenți și la ce are nevoie femeia de sub ei, nu doar in-out de două ori și gata.

Unele tabieturi sunt însă fermecătoare, mai ales pentru cei care nu au încă așa ceva în sistem. Cu cât înaintăm în vârstă ne formăm tabieturi ca un refugiu în care ne simțim bine sau pentru a avea unde să refulăm sentimentele pe care în mod normal le ținem ascunse.

Oare nu ar fi drăguț să ne surprindem pe noi înșine și să rupem rutina din când în când? Să încercăm ceva nou și să experimentăm cât mai multe lucruri, nu doar în așternuturi, dar și în viață.

E mai interesant să trăim decât să ne chinuim sa creăm o viață pe care să o arătăm altora.

Doar pe noi trebuie să ne impresionăm, iar majoritatea tabieturilor ne restricționează, nu ne ajută să creștem.