Rutina de dimineață

Bună dimi! :-)

Internetul e plin de articole care ne îndeamnă să avem dimineața o rutină de la care să nu ne abatem, pentru că este foarte important cu ce gânduri si energie îți începi ziua. Corect? Coreeeect!

Adevărul este că îmi place să am o rutină, dar o rutină pe care să pot să o controlez. Cum adică? Păi de exemplu îmi place să mă trezesc dimineața fără alarmă. Îmi place să mă bazez pe corpul meu că știe exact de cât somn a avut nevoie și când i-a ajuns.

Îmi place să îmi fac un ceai verde japonez…

… Și să ascult focul cum arde și apa cum începe să fiarbă în timp ce mă uit în gol pe geam, văzând tot, dar nereacționând la nimic.

Iar apoi, cu ceaiul aburind, în liniștea dimineții când lumea încă nu se agită, să îmi fac exercițiile de gimnastică pentru ziua respectivă.

Și tocmai pentru că nu am un program fix și controlat, să mănânc micul dejun la 11 și să îmi fac ziua cum vreau eu.

Ei bine, asta se întâmpla sâmbăta și duminica, iar mai recent se întâmplă doar duminica.

Însă e rutina pe care mi-o doresc în fiecare zi. E o constantă care îmi place și de care am nevoie. Pe lângă alte 2-3 lucruri :-)

Îmi plac diminețile, când răcoarea nopții lâncezește în aer și lumea încă doarme…

În zilele săptămânii în care trebuie să merg la serviciu, nici pomeneală să mă pot trezi atât de minunat, serviciul fiind o rutină pe care nu o pot controla. E obligatoriu și știm cu toții că ce e obligatoriu devine foarte ușor de respins.

Ce rutină aveți? Sau mai bine zis, ce tabieturi v-au devenit vicii la care nu vreți să renunțați? Că de putut, se poate orice.

E o diferență între o zi începută cu rutina/tabieturile respective și una începută fără ele?

Se zice că și rutina de seară e importantă, dar momentan la mine nu e nimic care să aducă nu știu ce valoare… Însă cred că ar trebui să schimb ceva acolo…

Un gând nu-mi dă pace: oare de ce simțim nevoia de o rutină, oricât de mică ar fi ea?