La coafor

Serviciile românești sunt fără egal în toată această lume. În cel mai nasol sens al expresiei.

A trebuit să mă vopsesc și cum nu am avut cum să ajung unde mergeam de obicei, am apelat la primul coafor care mi s-a părut de intrat când am trecut pe lângă el.

Ce eroare… Am uitat că serviciile furnizate de români lasă de dorit.

În primul rând, șefa salonului (nu era greu să îți dai seama cine e) era așezată pe unul dintre scaune și își usca părul. Erm… Nu ar fi trebuit să facă asta acasă sau în afara orelor de program?

Toată atitudinea și atmosfera mi s-a părut de coafor de cartier, deși firma lăsa impresia că nu e asta.

M-a întrebat dacă vreau și aranjat. Am părul scurt, tuns bob. Un aranjat din punctul meu de vedere e ceva foarte fancy și cum mă duceam direct acasă, am zis că nu.

Știți ce a făcut individa? Mi-a uscat părul într-o silă de zici că eram câine, nu client. A dat doar cu uscătorul de păr și atât. Nu tu perie, nu tu un pic de fixativ, nu tu băgat mâna prin păr să simtă cum se aranjează. Nimic.

La salonul unde mă duceam înainte mereu mă usca cu peria și îmi punea și puțin fixativ ca “să simți că ai fost la coafor”.

Și chiar simțeam!

Cumva simt că românii ca popor (nu suntem toți la fel, nu înțelegeți greșit. Mă refer la o anumită categorie) în loc să ofere servicii faine, cu un pic de extra touch, care să fidelizeze clientul, oferă minim necesar ca să ia bani. Și se miră de serviciile din afară. Și se miră că afacerea merge prost.

Nu știu sincer dacă ne mai putem schimba…