Încredere

Hm… Un cuvânt care desemnează un concept interesant. Acoperă o plajă mare de situații.

Să luăm de exemplu, trotuarul. Da, ați citit bine. Trotuarul. Considerăm că este sigur pentru noi, pentru că (aici vine partea amuzantă) oricât de ciudat sună, avem încredere că șoferii nu o să conducă pe trotuar. Pentru că așa e înțelegerea mutuală pe care o avem cu toții și pe care o respectăm sub numele de legislație rutieră.

Deci, dacă e scris undeva și recunoscut tacit, e clar. Avem încredere că trebuie respectat și ne mirăm când nu e.

Mai e și situația când construiești o prietenie și brusc persoana cealaltă face ceva care nu te-ai fi așteptat niciodată să facă și atunci sentimentul că te poți baza pe acea persoană se duce pe apa Sâmbetei.

Cele mai dificile situații sunt cele când lupți pentru încrederea cuiva și ți-e frică în fiecare moment că o vei pierde. Alea sunt niște momente tare urâte. Aia nu e încredere ce ni se oferă în schimbul eforturilor noastre. E un fel de manipulare sentimentală.

Avem încredere by default în multe lucruri, chiar daca nu punem sentimentul respectiv exact sub umbra acestui cuvânt. Iar când se întâmplă să nu se întâmple așa cum gândim, suntem dezamăgiți deși nu ar trebui.

Chiar și ce e bătut în piatră se poate schimba cu ușurință sau… Cu timpul.

6 thoughts on “Încredere

  1. Cineva spunea ca increderea e buna, insa controlul e si mai bun… Si apoi, cine n-are incredere in nimeni nu va fi niciodata dezamagit. Nu merita sa-ti pui increderea in oameni, caci ei gandesc in primul rand emotional si nu rational. Iar cine se increde in emotii e un naiv… 🙂

    Like

    1. E bine spus, însă suntem oameni și ne hrănim cu emoții, bune sau rele. Ele sunt sarea, piperul și.. Chilli-ul vieții :-)

      Like

      1. Ei, daca asa sta treaba, atunci inseamna ca iti place sa fii dezamagita. Barem nu te mai plange de nestatornicia oamenilor… 🙂

        Like

  2. Si totusi… nu ar fi prea cinic sa nu ai incredere in nimeni? Nu ajungi in momentul in care eu-l nu iti va suficient? Sau doar te vei rezuma in a iti lua ce ai nevoie de la ceilalti? In acel moment nu vom pierde chiar esenta umanului? Pentru ca fi om nu este doar a cugeta… inseamna a ierta si a gresi (ordinea e intentionata), a incerca si a reusi sau rata. In orice. Inclusiv in… incredere

    Like

    1. Mulți iau doar ce au nevoie de la cei din jur, fără să ofere nimic în schimb.
      Am observat că și mai mulți nu mai pun la bătaie încrederea în cei din jur. Pornesc la drum fără să le acorde cea mai mică șansă, iar când ceva merge într-un fel care nu le convine, se bucură că au avut dreptate să nu aibă încredere.
      Puțini iartă când li se greșește, deși vor să fie iertați când greșesc.

      Like

      1. Deci, din pacate au pierdut una din trasaturile umanizatoare.

        Vom ramane, si aici generalizez la nivel evolutiv (pentru ca din pacate devine o trasatura omniprezenta), fara trasaturi ce au fost, in anumita masura, definitorii: empatia, increderea, puterea de a ierta neconditionat.

        Am ajuns intr-adevar la forma definitiva de mercantilism, unde vindem si cumparam iluzii, pentru ca sentimentele devin un lux nedorit.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.