“There is no such thing as a selfless good deed”

Mai țineți minte ce zicea Joey din Friends? E în titlu 😅

Dar cred cu tărie că are dreptate!

Azi în metrou, de abia mă urcasem, am dat la o parte câteva firimituri de pe scaun că aud un fâââs-feloșc-pic-pic-pic și un silențios “futu-i”. Un tip desfăcuse o doză de cola. Și ironic, așa cum e și normal, era sub presiune. Și a curs pe jos.

Pentru că de obicei magistrala cu care merg eu nu e jegoasă, m-a desumflat puțin situația, mai ales că fuseseră firimituri in my spot :-)

Căutat în geantă șervețele. Găsit. Dat tipului și ajutat să șteargă pe jos. Nu a fost nevoie de cuvinte.

A murmurat un mulțumesc. Am dat din cap cu însemnătate (aia fiind că “e normal, don’t worry”) și când am coborât am dat din buze un “La revedere”, el iar un “Mulțumesc”. Și atât.

Am ajutat să fie metroul curat. Mă rog… Sigur a rămas un pic lipicios, că am avut șervețele uscate și nu umede, dar înțelegeți voi.

Nu pot sa zic că m-aș da mare cu asta. Pentru că nu asta vreau. Daaaar, exact ca în Friends, cum zicea Joey, m-a făcut să mă simt bine că am ajutat.

O să continui să caut acea selfless good deed. Oare există? Deși… Dacă o cauți conștient, e clar că nu e selfless, nu?

Înseamnă că toate faptele bune sunt selfish? Pentru că ne oferă emoții pozitive?

Dar cele rele? Ele sunt selfish doar când le facem cu plăcere? Doar de-al naibii?

Imaginea din header e o picătură de cola pe o doză :-)