Perioade

Au trecut ceva ani de când am simțit sentimentul că totul se întâmplă în perioade de timp.

Copilăria e o perioadă de timp. Vrem doar să fim mari odată, crezând că dacă suntem mari putem face ce vrem. E cu dus-întors asta. Putem face ce vrem, dar uneori e destul de dificil să și reușim să facem ce vrem. Când ieșim din copilărie, ieșim din confortul și protecția oferită de părinți. Fără să ne dăm seama cât de mult contează… 

affection baby baby girl beautiful
Photo by J carter on Pexels.com

Nu ne dăm seama când copilăria e gata și brusc ne trezim adolescenți. Nimeni nu ne înțelege și avem mereu crize existențiale. Însă nu ne dăm seama că toți au trecut prin asta, conștient sau nu. Unii oameni nu au timp să se gândească prea mult pentru că au o viață mai dificilă.

Viața merge înainte și terminăm școala. Unii vor independență financiară și se îndreaptă spre un job, alții speră că dacă au facultate o să aibă mai multe șanse și (poate) speră într-un fel să prelungească perioada în care nu au responsabilitatea serviciului.

Școala, cu structura ei e o perioadă de timp structurată în alte perioade mai mici: grădi, primară, gimnazială, liceul, facultatea, masterul… Toate sunt perioade determinate și determinante în viața noastră. Au experiențele lor și ne formează caracterul.

close up of girl writing
Photo by Pixabay on Pexels.com

Relațiile sunt la fel: o relație de trei luni, una de șapte ani sau un one night stand. Sunt perioade care ne determină comportamentul. Uneori nu credem că o relație se va termina. Uneori, chiar după o despărțire, nu simți că te-ai despărțit de acel om cu adevărat. Că nu ai „ars” tot ce aveai de ars cu el/ea. Că nu ați terminat de împărțit ce aveați de împărțit. Pe când alte relații le simțim complet încheiate. La fel ca niște baloane de săpun… unele se sparg pe loc, altele zboară și se sparg undeva departe, când nu le mai vedem și nu le mai simțim splash-ul pe mâini.

3980678951_fd95348311_c

O perioadă (zic în general) care nu știm cum se va termina este serviciul. Mulți tineri din ziua de azi nu se văd ieșind la pensie. Cred că simțim cu toții că nu creștem atât de mult cât am putea doar făcând niște rapoarte în Excel 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Nu mă refer la soft skills, cum ar fi interacțiunea cu oamenii din jur și adaptabilitatea la diverse situații.

Toată viața noastră e structurată în fel de fel de perioade, iar dacă facem un pas în spate, ne vedem diferiți în fiecare perioadă. Ne putem vedea începând ceva nou cu bagajul, experiențele și traumele perioadelor care au trecut.

7879129796_1b5733d189_c

Uneori mă gândesc că oamenii noi pe care îi întâlnesc nu știu cum eram înainte. Cunosc doar fața pe care le-o arăt în acel moment, față care reprezintă perioada în care sunt, față care nu întotdeauna trădează trecutul…

Tot ce putem face este să încercăm să vindecăm rănile pe care le-am căpătat prin diverse experiențe, să acceptăm ceea ce a trecut și să tindem să nu repetăm greșelile pe care le-am făcut. Doar că pentru a nu repeta greșelile trecutului este foarte important să ne dăm seama ce am greșit, nu doar față de oamenii care ne-au fost alături, dar și față de noi înșine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.