Bucățele de suflet

Mă gândeam zilele trecute la cum ne schimbăm atunci când suntem cu cineva. Nu se poate să fie mereu bine într-o relație. Perioadele bune alternează cu cele mai puține bune. Lumea asta e făcută în așa fel încât e nevoie de un echilibru, iar echilibru înseamnă că pentru orice lucru bun e și un lucru mai puțin bun, ca să nu zic că e și un lucru rău.

Partenerii trecuți au văzut părți din noi pe care partenerul prezent sau cei viitori nu le vor cunoaște vreodată. Relațiile trecute au devenit părți din noi. Ne-au ajutat să creștem, să evoluăm pe planuri diferite. Fiecare relație a avut o anume importanță în viața noastră.

Un one night stand nu e niciodată un simplu one night stand. E alinarea egoului că we’ve still got it. Nu? Satisfacția sau rușinea de după sunt mai puțin importante. Acum avem o altă experiență pe care vrem sau nu să o repetăm.

Dar ce ziceți de relațiile de lungă durată? De ce o relație începută la 30 de ani nu se poate să fie niciodată la fel cu una începută la 25? Sunt doar 5 ani diferență, însă anii ăia fac o diferență atât de mare… Ieșim dintr-o relație de bună voie sau violent sau pur și simplu brusc. Iar ce am oferit în acea relația e bun oferit. Nimeni nu o să poată să mai primească de la noi aceleași lucruri. Cu siguranță contextul nu o să fie la fel.

Și chiar dacă nu ar fi ani de zile între relații, ci doar luni. Ce am oferit nu putem lua înapoi. Ce am primit nu putem returna. Ne schimbăm ireversibil. Ne modelăm. Ne adaptăm. Evoluăm. Creștem.

Am observat că ăsta este lucrul pe care mulți oameni nu îl pricep. O dată ce o relație s-a încheiat, fie bine, fie rău, s-a mai completat o bucățică din puzzle-ul care este sufletul nostru. Am mai experimentat ceva. Teoretic, am mai învățat ceva și am crescut. De acum, luăm acea experiență și o folosim să creștem în continuare, să ne descoperim sufletul și cum suntem noi la nivelul cel mai profund.

Știu o tipă care este blocată în relații cu niște oameni care o trag în jos. Nu poate să se descotorosească de ei nicicum. Și asta m-a făcut să mă gândesc la ce trăiește și la ce ar trebui să învețe.

Cred că fiecare dintre noi avem ceva de învățat în lumea asta. De asta suntem aici. Să ne completăm puzzle-ul care ne este sufletul. Să facem în așa fel încât energia noastră să strălucească.

Ați observat cum uneori „istoria se repetă”? Nu doar a lumii, ci a relațiilor pe care le experimentăm. Bineînțeles, în alt context, cu altă persoană, cu alte emoții, dar fondul este același pentru că lecția e aceeași; nu trecusem testul data trecută.

Nu cumva înseamnă că nu ne-am învățat lecția din relația precedentă (sau mai rău… din relațiile precedente) și trebuie să mai trecem o dată prin așa ceva astfel încât să învățăm ce trebuia și să ne reparăm bucățica de suflet care nu era ok?

De ce să vrem să ne răzbunăm pe partener dacă relația nu se stinge de la sine? Nu e doar vina lui. E și vina noastră. Trebuie doar să fim destul de maturi astfel încât să acceptăm asta și să ne îndreptăm atenția spre interior, să vedem care roată din mecanism scârție și are nevoie de atenție.