De ce femeile vor să știe în ce direcție merge relația?

O întrebare pertinentă: și cea din titlu, dar și cea pe care titlul o sugerează. O întrebare care pusă la momentul nepotrivit poate crea o criză în relația cu partenerul.

Știm cu toții că sunt puține femei care pot lăsa baltă un subiect o dată ce s-au pornit să îl toace mărunțel. Acest lucru este o „specificație tehnică” a femeilor, așa cum al bărbaților este (din punctul de vedere al femeilor) miserupismul față de problemuțele pe care noi le considerăm capăt de lume, iar ei… eh… o nimica toată.

Pentru ce trebuie să știm în ce direcție merge relația? Femeile au nevoie să audă lucrurile spuse (mai ales pentru că se pripesc în concluzii, iar gesturile magnifice ale bărbaților deseori trec neînțelese sau neapreciate), pe când bărbații sunt pe principiul că trebuie să arate, nu să se piardă în discuții.

Și totuși… cu ce ne ajută că știm ce vor ei de la relație?

Cred că într-un fel e adânc înrădăcinată în noi această întrebare. Femeile trebuie să aibă grijă de puiuții lor pentru că ei foarte mult timp sunt dependenți în totalitate de mame. Iar perioada de lăuzie și cea de după, când femeia trebuie să aibă grijă de copil, este o perioadă foarte sensibilă în care femeia este foarte vulnerabilă.

Mă gândesc că în trecut femeii îi prindea bine să vină masculul în peșteră cu niscaiva ciuperci și juma’ de iepurilă cât dădea ea sân la progenituri. Era un confort, că el nu pleca. Avea instinct de perpetuare a speciei: trebuia să aibă grijă de cuibul lui. Dacă nu mai venea, cel mai sigur era că îl păpase un T-Rex, nu că era cu două peșteri mai în vale (deși, mai știi?).

Acum nu mai e cazul să vină acasă doar ca să aducă mâncare, că doar sunt atâtea femei care le pot face singure pe toate. Dar întrebarea persistă. De ce? Poate pentru că a rămas undeva acel sentiment că trebuie să fim asigurate că nu o să fim singure în cuib.

Dar chiar nu e nevoie de așa nesiguranță. Nu are sens. Nu există nimic în lumea asta care să facă o altă persoană să stea lângă tine dacă acel om nu își dorește asta. Indiferent dacă e vreun șantaj la mijloc sau orice altceva. Prin urmare, mă întreb de ce să mai irosim timpul cu discuții de genul, în loc să îl consumăm pe lucruri care chiar au noimă?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.