Oare ce e mai important? Să înțelegi persoana de lângă tine sau să te faci înțeles? Cred că balanța înclină 51% înspre a ne face înțeleși. Nu trebuie mereu să îl înțelegem pe partener, nu? Atâta timp cât el ne-a înțeles… Oh, e atât de greșit!
Știu că zic asta foarte des, însă chiar dacă avem trăsături de caracter similare, suntem cu toții diferiți. Simțim diferit, percepem diferit și trăim diferit ce se întâmplă.
Într-o relație este important să comunicăm ce simțim și de ce reacționăm așa cum o facem. Noi știm totul despre ce am trăit, pe când partenerul știe doar ce i-am spus noi sau ce a aflat din alte surse (care nu pot fi mereu de încredere, corect?).
Reacțiile noastre sunt mecanisme menite să ne ajute, perfecționate de-a lungul vieții în funcție de istoria personală: ce am trăit, ce patologii avem ș.a.m.d. Unele mecanisme poate nu mai sunt eficiente, dar asta ne rămâne nouă să descoperim și să sortăm.
Partenerul însă nu are de unde să știe „toată povestea” din spatele unei acțiuni sau a unei reacții. Cum o poate afla? Doar nu o să-l lăsăm să o afle din surse externe, care distorsionează tot, nu? Nimeni în afară de noi nu ne cunoaște mai bine! Prin urmare trebuie să comunicăm! Să îi explicăm deschis ce se întâmplă înăuntrul nostru care ne face să reacționăm așa în exterior.
Bineînțeles că mă refer la lucrurile importante sau care au degenerat clar în neînțelegeri.
Nu avem altă cale de a ne face partenerul să ne înțeleagă acțiunile decât prin comunicare conștientă și deschisă.
Însă pentru asta, trebuie să ne cunoaștem noi pe noi. Trebuie să ne înțelegem mecanismele prin care facem față situațiilor pe care le întâmpinăm și trebuie să putem să punem în cuvinte clare și concise toate aceste lucruri pentru a putea să fim înțeleși corect.
Și aici apare provocarea. Trebuie să ne cunoaștem pe noi. Să fim total cinstiți față de noi înșine, indiferent cât de greu ne este.
Este greu, însă nimeni nu zice că relațiile sunt ușoare. Orice interacțiune cu o altă persoană este… interesantă :-)
Leave a Reply