Dragostea, bat-o vina

Cum iubim? Cu patimă? Cu interes? Așezat?

Cu toții „știm” ce este dragostea. Poate nu putem să găsim cuvintele potrivite, dar avem în minte un anume concept despre dragoste; avem în suflet un anume sentiment pe care îl asociem cu dragostea.

Cu toții credem că știm să iubim. Bineînțeles, nu la începutul primei relații, dar cam pe atunci începem să ne formăm înăuntrul nostru lista cu lucruri de bifat. Această listă e modelată după conceptul de dragoste pe care l-am văzut în casa noastră când am crescut sau cel de care ne lovim mereu în filme, cântece sau media. Dacă a făcut x sau y, mă iubește. Dacă fac q sau z, înseamnă că îl/o iubesc.

Când terminăm o relație și începem alta, invariabil facem comparații între parteneri. Nu neapărat pentru că vrem să facem asta, ci pentru că unii parteneri ne satisfac anumite nevoi, alții alte nevoi, iar alții apasă uneori niște butoane pe care nici nu știam că le avem, de ne vine să îi batem cu sârmă ghimpată (ăștia din urmă sunt cei cu care suntem în relații toxice).

Știm să iubim. Cu toții. *rolls eyes* Cu siguranță și negreșit suntem pe val. Dacă relația nu merge mai departe e din cauza partenerului, nicidecum a noastră. Însă, ceea ce uneori egoul nostru nu ne lasă să realizăm este că fiecare om trebuie iubit diferit. Nu zic că *trebuie* să avem mulți parteneri, dar în zilele noastre, a avea un singur partener și ăla bun (neimpus de nimeni, care stă de bunăvoie, nu de nevoie) e relativ rar. Prin urmare avem mai mulți parteneri. Deși probabil toți au ceva în comun, fiecare om este diferit și trebuie iubit într-un mod diferit.

Așa cum și noi suntem diferiți față de partenerii pe care ei i-au avut și vrem să fim iubiți în felul care ne priește nouă. De aici ies mereu discuții.

„Am făcut asta pentru tine!”

„Da’ te-am rugat eu să faci? Ai făcut de bună voie! Mai bine făceai cealaltă!”

Avem pretenția să fim iubiți pentru ce suntem exact de la începutul relației, însă acest lucru nu este posibil. Gândiți-vă că și persoana de lângă vrea exact același lucru.

Ar fi mai bine să ne oferim un timp în care să ne cunoaștem. Să lăsăm egoul la o parte și să nu avem pretenții. Bineînțeles, că ar fi de preferat să nu avem pretenții nici mai târziu.

Cel mai frumos lucru este să întâmpinăm o altă persoană cu inima complet deschisă și să fim dispuși să înțelegem cum au nevoie să fie iubiți. Iar dacă acel tipar al lor nu ni se potrivește, să avem tăria să putem încheia frumos.