Recenzii

Origini – recenzie

Acest articol conține spoilere!~

DSC00553_m - smaller pt blog

E prima carte de Dan Brown pe care o citesc și recenzie de carte pe care o fac aici pe blog. 

Nu știu de ce am fost reticentă să citesc Codul lui Da Vinci. L-am primit cadou de ziua mea chiar după ce văzusem filmul, care a fost lansat în 2006! Mi se părea cumva împotriva a ce credeam și știam. 

Anii au trecut și mi s-a schimbat gândirea. Încă nu am citit Codul lui Da Vinci, însă am citit Origini 🙂

O să mușc direct din subiect: chiar mi-a plăcut. Se citește rapid, paginile aproape că se întorc singure. Și spre final de carte, ajungem în sfârșit să citim răspunsurile la întrebările „de unde venim?” și „încotro ne îndreptăm?”. Răspunsurile sunt pertinente și bine argumentate. 

Ca să fiu sinceră, m-a decepționat răspunsul la prima întrebare. Nu mi-a satisfăcut curiozitatea care mustea să dea pe afară. Dacă într-adevăr putem să apărem dintr-o ciorbă de chimicale, energia noastră internă de unde vine? Mă refer acum la sufletul nostru. La conștiința noastră. Aia chiar nu se poate crea din chimicale, nu? Dacă plecăm de la premisa asta, ajungem să dăm dreptate și științei evoluționiste și religiilor. Cineva a creat supa primordială, chimicalele s-au combinat, am evoluat în oameni, iar tot acel cineva ne-a insuflat energia pe care noi o numim suflet. Împăcăm pe toată lumea așa 🙂

A doua întrebare a fost mai interesantă pentru mine pentru că nu m-am gândit în mod special la un răspuns pentru ea. Pentru mine următorul pas în evoluția rasei umane ar fi clar mutanții. Însă Brown aduce altă idee în discuție, idee care deja se conturează: tehnologia va deveni atât de avansată că într-un final nu noi vom mai fi în vârful lanțului trofic.

Vă amintiți de articolul Life with robots? Interviul lui Tony Robbins cu acel android este puțin înfricoșător, nu? Probabil că așa vom ajunge în curând. Oricum personajul lui Winston este șocant de-a dreptul și susține teoria care formează al doilea răspuns. 

Uneori mă simt depășită de tehnologie. Prea multe aplicații, prea multe device-uri, prea multe aparate. Această evoluție chiar are loc. Nu avem motive să credem că nu ne-ar lua pe sus la un moment dat.

Singurul lucru pe care mi-l doresc este să nu se ajungă vreodată să se încalce cele trei legi ale roboticii. Poate atunci am mai avea o speranță să păstrăm controlul. 

Cartea merită citită. Acțiunea nu stagnează, iar personajele sunt foarte bine conturate, deși pe unele bucăți mi s-a părut că s-a insistat inutil de mult, chiar dacă per total au susținut cadrul narațiunii. Aici mă refer la mica excursie a prințului până în creierii munților pentru a se întâlni cu regele, care pentru un motiv destul de șubred se dusese acolo. 

Deși viitorul prezentat e destul de sumbru, cartea merită citită și doar pentru a avea altă perspectivă asupra lucrurilor. 

Enjoy!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: