Educația de sine – ctn.

Revenind la articolul de aseară, despre educația de sine. Vorbeam de primul nivel al educatiei ca fiind cel pe care ni-l oferim noi. Spneam că deși nu ne aducem aminte ce decizii am luat și de ce atunci când eram mici, am experimentat, imitat, ne adaptat mediului în care eram.

După un moment de reflecție (oki, oki. mai multe momente :-) ) am realizat că ne educăm noi pe noi la un nivel atât de profund și de raw, încât este foarte greu să ne debarasăm conștient de obiceiurile pe care ni le-am indus datorită mediului în care ne-am dezvoltat.

Este dificil mai ales pentru că nu ținem minte pe ce s-au bazat alegerile de atunci. Clar că atunci când suntem mari avem alte oportunități, suntem în total altă conjunctură și vedem lumea altfel, din prisma experienței de viață pe care am căpătat-o de-a lungul anilor. 

Pentru că în lumea asta totul este în echilibru într-un fel foarte straniu, vă invit să recitiți paragraful de mai sus. Dar citiți-l conștienți de faptul că experiența de viață s-a bazat pe alegerile pe care le-am făcut când eram mici. Ce cerc vicios draguț de complicat și frustrant, nu? 

Subliniez că mă refer strict la ce vorbeam ieri, la deciziile pe care le luam la modul organic atunci când eram mici, înainte ca părinții să înceapă procesul de modelare. 

Cumva ne modelăm cu mâna noastră pentru viața pe care o vom trăi și nu mai știm de ce. De aia se tot zice să nu râmâi fixat pe calea ta, ci să fii deschis. Probabil că putem considera acest îndemn că nu trebuie să urmezi mereu aceleași decizii care îți aduc un rezultat previzibil. Acel confort al deciziilor pe care le știm doar  la un nivel intim (uneori pe care nu le putem explica) este de fapt răspunsul pe care l-am avut într-un mediu total diferit de ceea ce trăim la momentul actual. 

Doar noi insine avem acces la acest prim nivel de educație, acela profund pe care noi ni l-am oferit nouă înșine. Oare câți dintre noi vor putea, în mod conștient să lucreze cu el și să schimbe baza pe care se bazează caracterul lor?

E greu când nu îți aduci aminte mai nimic din copilărie și te bazezi pe alții să îți povestească despre mediul în care ai crescut, despre „aventurile” pe care le-ai avut. 

Ironia și frumusețea sorții am putea zice :-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.