Libertate

Vă amintiți revista Bravo? Hehe, ați zâmbit instant, nu? Acolo (90% sigur) am văzut, când eram mică, un poster cu Shakira. Era legată artistic cu o funie groasă, ca de vapor. Și pe peretele de lemn din spatele ei era scrijelit:

I live for freedom and freedom is a lie.

Am căutat poza pe net pentru articolul acesta, dar nu am găsit-o. În schimb am găsit citatul cu numele ei dedesubt. Habar nu am dacă ea a zis cuvintele respective sau nu.

Mi-a rămas în minte și m-am gândit că nu e chiar adevărat. Că libertatea nu e o minciună, că e doar greu de obținut.

Dar ce am crezut despre libertate atâția ani s-a spulberat într-un moment de epifanie acum câteva zile. Nu mai știu ce ascultam, însă mi-a venit în minte acest citat după mult timp și am realizat că nu există un singur tip de libertate.

Anumite libertăți sunt accesibile, însă acelea, toate, depind de alții. Libertățile pe care noi ni le îngăduim, acelea-s cu pricina.

Ne credem liberi dacă cei din jur ne permit să spunem lucruri și nu ne pedepsesc fizic pentru ce spunem – libertatea de exprimare.

Ne credem liberi dacă putem să mergem din orașul X în Y fără să ne oprească cineva – libertatea de mișcare.

Și putem continua exemplele, dar nu văd sensul.

Libertatea pe care nu o vom putea niciodată obține, ține de mintea noastră. Suntem subjugați de gânduri, de emoții, de sentimente. Iar libertatea adevărată nu poate fi atinsă, pentru că mintea noastră nu poate să ne-o ofere.

Dar oare a avea gânduri, emoții, sentimente nu e oare a trăi? De ce am vrea să fim liberi de viață?