Ireversibil

Suntem mereu încolțiți pentru ce suntem, pentru ce simțim, pentru cum ne comportăm. Trebuie să alunecăm în același jgheab ca restul și să alunecăm în același fel prin viață.

Dacă avem cumva tupeul să fim diferiți, să iubim neconvențional sau să fim altfel decât cei de lângă noi, suntem instant judecați. Că nu suntem la fel de buni ca ei, că nu suntem în stare să ne ridicăm la nivelul lor. Iar toate acestea ne fac sufletul ferfeniță.

E greu să nu îți pese. E greu să îți ții încrederea în sine atunci când e atât de greu să fii ascultat fără să fii judecat. Nu înțeles! Întâi ascultat fără să fii judecat.

Ceea ce cred că nu văd mulți sau cel puțin nu pot să priceapă și să conștientizeze este că după emoții puternice negative rămân unele urme în suflet. Urme care nu o să treacă niciodată, care ne schimbă pentru totdeauna și care formează puzzle-ul sufletului nostru. E un proces ireversibil. Nu vom mai fi niciodată la fel. Dar asta e frumusețea vieții: să ții în loc toate bucățile puzzle-ului sufletului tău și să-ți fie dragi pentru că ele te formează pe tine.

Vă mai aduceți aminte de melodia asta? Eu prea puține. Îmi aduc aminte însă videoclipul.