Furie, anxietate, pasiune, dragoste, deznădejde, compasiune sau fericire. Uneori ne lăsăm în voia lor, fără să ne putem pune frână. O fi bine? O fi rău? Cine poate spune?
Unii ar spune că ne uităm pe noi și ieșim de pe șine dacă lăsăm emoțiile să ne copleșească. Trebuie să fim atenți la ce simțim, cum simțim, de ce simțim, în ce condiții sunt declanșate anumite reacții – care sunt stimulii și cum îi putem evita.
Alții nu se gândesc deloc la asta și pur și simplu se lasă în voia lor; iar uneori sunt luați de val și aruncați violent într-o multitudine de gânduri pe care nu le mai pot controla și astfel uită să mai fie ei. Și ce e cel mai trist este că nu își dau seama. Reacționează înainte să gândească.

În adâncul nostru avem instincte pe care uneori nu le putem controla; emoți crude care vin la suprafață și ne consumă pe dinăuntru. Indiferent de cât de conștienți suntem de ceea ce trăim, sunt momente când nu putem opri avalanșa de sentimente.
Foarte interesantă natura umană, nu găsiți?
Leave a Reply