Când lucrurile erau… altfel II

Vă mai aduceți aminte când scriam cu stiloul? Sau cu creioane normale și ne uitam acasă ascuțitoarea și trebuia să împrumutăm una?

Ni se blocau degetele pe creioane la dictare și aveam bătături pe degetul mijlociu (sau arătător, în funcție de cum ne obișnuisem să ținem creionul).

Ah, ce amintiri! Foșnetul paginilor de caiet scrise din margine în margine…

Bătătura aia de pe deget aproape că nu mai e.

Acum e totul doar un swipe-tap-click away.

Amintirile sunt în cloud. Nu mai sunt într-un album foto. Uneori, nu mai sunt nici în mintea noastră. Prea multe de procesat, de reținut sau cu care trebuie ținut pasul.

Suntem atât de departe de cei din jurul nostru, deși comunicarea ne este atât de la îndemână datorită tehnologiei. Cât de cruntă e ironia!

Dar oare comunicarea este genuină dacă tot ce vedem din partea prietenilor și cunoscuților sunt aceleași litere standardizate, doar că în fonturi diferite?

Mai țineți minte scrisorile, felicitările sau poate doar caietele de temă din care copiați? Vă întrebați ce literă poate fi aia sau aia? Încercați să găsiți cuvântul citind tare propoziția de numeroase ori sau cerând ajutorul cuiva. Acum e doar un funny autocorrect.

Se pierde scrisul de mână și într-un fel ajungem să credem că putem să facem undo la orice, doar pentru că pe calculator e ușor de făcut. Dar nu se poate face undo în viața reală. Cei tineri oare pot să accepte cu adevărat acest concept și să îl integreze în valorile lor? Toate acțiunile noastre au un rezultat ireversibil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.