Noi de atunci și noi de acum

Mi-am dat seama zilele trecute care este diferenta dintre copii și adulți. Dintre noi de atunci versus noi de acum. Știți care e?

Cât vorbim.

Nu putem să zicem că atunci când eram mici vorbeam mult și prost. Nu, nu, nu. Vorbeam mult din lipsă de experiență; să ne auzim vocea și să ne exersăm cuvintele; eventual așteptam să fim corectați (inconștient, bineînțeles); nu aveam multe filtre, deși părinții tot încercau să ni le creeze.

După ce am mai crescut puțin, am putea zice că părinții și-au atins scopul: avem filtre. Vorbim mai puțin și doar cu câțiva aleși privilegiați. Nu zicem tot ce facem și ce simtem tuturor.

Noi de atunci și noi de acum: diferența este cât de mult comunicăm cu cei de lângă noi și cu cât de mulți comunicăm. Noi de acum nu ne spunem visurile orișicui. Nu (mai) dăm explicații pentru ce vrem să facem sau ce am făcut deja. Păstrăm totul secret pentru că noi de acum nu mai putem să ne bucurăm de ce realizează cel de lângă noi.

Noi de acum vrem să îl sabotăm pentru că nu vrem să fie mai bun decât noi. Nu vrem să ne comparăm cu cineva mai bun, ci cu cineva care e sub noi. Altfel cum am ieși noi bine din comparație?

Noi de acum avem o mare provocare: de a desființa unele filtre pe care ne-am chinuit an întregi să le construim.

Ce ironic de frumoasă e viața. Sau mai bine zis, ce frumoasă ironie e viața.