Fericirea la-ndemână

Ce ați face dacă ați avea fericirea la îndemână? Pur și simplu, să fie acolo lângă voi, așteptând doar să întindeți mâna și să o luați.

Probabil că o avem cu toții la îndemână, doar că nu știm. Avem nevoie de o comparație. Trebuie să ne fie puțin rău ca să știm cum e când ne e bine.

Cel puțin așa sunt mulți oameni. Se plâng de unele și de altele, dar nu mai văd lucrurile frumoase pe care le au sau pe care le trăiesc.

Ce ați face dacă ați avea fericirea la îndemână? Să știți sigur că ați pus mana pe fericire, indiferent cât de mare sau de mică e ea. Ce ați face? Ați fi fericiți sau ați lăsa-o din mână pentru o altă posibilă fericire, pe care nu o vedeți și care nu e chiar așa de… sigură?

Puteți să vă dați seama când trăiți perioade fericite? Vă așteptați să vină zile mai rele pentru că „e prea bine” acum? Stranie mintea umană. Ne sabotăm extrem de des. Suntem prinși în drame; nu doar ale noastre, ci și ale altora, chiar dacă unele sunt închipuite.

Când ați văzut vreodată un film unde totul este bine? Unde nu există o intrigă? Acea „intrigă” care ne alimentează interesul este o ruptură de fericire. Este ceea ce ne atrage. And guess what: nu ne atrage deloc fericirea. Vrem ca personajul să ajungă la ea, să muncească pentru ea, să se chinuie să o atingă. Pentru că nici noi nu suntem fericiți by default. Și noi muncim și ne chinuim să atingem fericirea pentru că nu o putem vedea sau simți când este la îndemână.

Oare de ce ne este greu să credem că fericirea poate fi foarte ușor de obținut?!

Ce ați face dacă ați avea fericirea la îndemână? De unde știți că nu o aveți deja?