Hello World, Missed me? I wonder... :) I remember that in 2010 I made a huge list of New Year's Resolutions, which to be honest, I didn't keep them. 12 years passed and I haven't written down any lists on New Year's. Not necessarily that I don't have goals, it's just... I think they hang... Continue Reading →
Când lucrurile erau… altfel II
Vă mai aduceți aminte când scriam cu stiloul? Sau cu creioane normale și ne uitam acasă ascuțitoarea și trebuia să împrumutăm una? Ni se blocau degetele pe creioane la dictare și aveam bătături pe degetul mijlociu (sau arătător, în funcție de cum ne obișnuisem să ținem creionul). Ah, ce amintiri! Foșnetul paginilor de caiet scrise... Continue Reading →
Când lucrurile erau… altfel
Mă tot gândeam la titlu. Inițial am vrut să scriu „mai simple”, apoi „diferite”, apoi „mai puțin complicate”, însă cred că nici o formulare nu se potrivește cu nostalgia pe care o simt. Probabil că pe cei care au în jur de 20 de ani, adolescenții de liceu sau copiii i-ar pufni râsul să citească... Continue Reading →
Cum se manifestă dragostea?
No, asta e o întrebare la care e dificil de răspuns. Așa cum fiecare dintre noi este one of a kind, așa și dragostea noastră este one of a kind, nu? Bineînțeles, că sunt caracteristici comune tuturor tipurilor de dragoste și cumva le putem clasifica. Spre exemplu, dragostea unei mame se poate manisfesta prin întrebări... Continue Reading →
Bucățele de suflet
Mă gândeam zilele trecute la cum ne schimbăm atunci când suntem cu cineva. Nu se poate să fie mereu bine într-o relație. Perioadele bune alternează cu cele mai puține bune. Lumea asta e făcută în așa fel încât e nevoie de un echilibru, iar echilibru înseamnă că pentru orice lucru bun e și un lucru... Continue Reading →
Întrebări existențiale, din momente de plictiseală
De ce atunci când copiii fredonează din senin un cântec sunt drăguți, dar când noi oamenii mari o facem, suntem ciudați? De ce ne constrânge societatea în atâtea limite când devenim adulți, dar în același timp iertăm atât de multe copiilor? E ca și cum am spune de fiecare dată „lasă că o să crească... Continue Reading →
Awww
Nu îmi plac pisicile în mod special pentru că se unduiesc prea mult, însă asta mi-a plăcut prin lenevia excesivă pe care o deborda :-) O drăguță, nu-i așa? :-) Ah! Și să vă mai arăt ceva frumos! Mă face să vreau să îmi pun flori peste tot 😅 Foarte faină ideea! Tocmai ce vorbeam... Continue Reading →
Rutina de dimineață
Bună dimi! :-) Internetul e plin de articole care ne îndeamnă să avem dimineața o rutină de la care să nu ne abatem, pentru că este foarte important cu ce gânduri si energie îți începi ziua. Corect? Coreeeect! Adevărul este că îmi place să am o rutină, dar o rutină pe care să pot să... Continue Reading →
O relație desfășurată
Am făcut fotografia de mai jos acum un an și ceva, într-un parc din Iași. Când am dat de trandafirul acesta răsfirat pe niște fier forjat cu îndemânare, m-am gândit că arată exact ca harta unei relații. Florile sunt sentimentele frumoase. Spinii sunt momentele dificile. Iar numeroasele direcții reprezintă diversele planuri în care o relație... Continue Reading →
“You is you again!”
Îi spuse Pãlãrierul Nebun lui Alice. Simt cã m-am pierdut pe mine cumva, undeva, pe mãsurã ce am avansat în vârstã. Deşi 90% îmi place cum sunt acum, diferenţa de 10% nu îmi place. Diferenţa aia e o parte din mine care nu ştiu cum sã o aduc înapoi. E partea care era mereu fericitã... Continue Reading →